E frig,dar e cald, e nor, dar e luminat, e uscat, dar inca verde, e vant, doar adie, e o amintire, sau sunt mai multe.
Cand se uita in sus, simte cum o picatura de ploaie ii atinge o geana, simte acel sentiment din fiecare an, din septembrie, sentimentul la care s-a gandit tot anul, fizic si psihic, isi dorea sa se imbrace mai gros un pic, exact cum ii place lui, cum se simte el bine. Toamna il face sa zambeasca, ii da inspiratie, simte aerul usor mai rece in plamanii inca tineri, ii da o stare de melancolie stranie, care intr-un fel il face sa se simta viu. Se gandeste ca e un sentiment firesc pentru oricine.
Totul in jurul lui capata alt sens, mergand pe strada,se uita in jur, cu castile in urechi, cu muzica usor agresiva data cat mai tare, nevrand sa auda nimic de pe strada, in plimbarile lui lungi, sa simta vantul, sa simta mirosul de frunze uscate, aerul umed, sa calce in baltile de pe strada, mirosul proaspat, raceala nasului si a buzelor.
Era momentul lui pentru amintiri, in care isi reamintea toate sentimentele, trairile, imaginile, gusturle, mirosurile, totul ii reamintea de evenimentele petrecute in urma cu un an, asa era in fiecare an, dar anul asta o simtea tot timpul, oriunde se uita, simtea totul la fel, ca atunci, ii revin sentimentele sau doar simte cum le pierde?
Ceva era in neregula cu el, isi dorea mai multe lucruri intr-unul, sa le contopeasca intr-un intreg, dar nu putea, simtrea cum ceda, isi dorea fericire cu melancolie, speranta cu delasare, lene cu activitate, zambete cu lacrimi, frumusete cu banalitate, ambitie cu frustrare, simplitate cu fantastic, reusita cu intelepciune. I s-a umplut mintea cu ganduri total opuse si totusi atat de asemantoare, simtea cum ii pulseaza tamplele, isi dorea acel „ceva” atat de tare care in mintea lui se repeta ca o melodie in mod obsesiv, s-a afundat in ganduri cand...
S-a lovit de o taraba cu cati vechi, ”ma scuziati”, a simtit mirosul lor, ochii i-au zambit, s-a uitat iar in jurul lui, a inchis ochii.. miroase a toamna.
