19 ani..

Azi am facut mirobolanta varsta de 19 ani. Evident ca ma simt ca la 14 si am senzatia ca nici nu scap de varsta aia prea curand, din doua motive :
1. imi place mie asa ca numar 14.. suna bine 14..
2. n-am chef sa imbatranesc nici de-a naibii.
Niciodata nu mi-am dorit sa par mai mare sau sa fiu mai mare, sa zica lumea ca sunt mare, sa simt responsbilitati pe spatele meu, sa am un aspect matur sau nimic ce tine de maturitate in general. Ma gandesc cu (da stiu, e o cacofonie, chiar nu ma intereseaza) groaza ca la anu fac 20 de ani, si 20 chiar pare mare, atunci se asteapta lumea sa nu mai am farama de neseriozitate in mine. Dar ma rog, nu prea sunt sanse la cum ma stiu. Nu m-am schimbat eu in 5 ani, nu o fac prea curand.
Dar lasand asta de-o parte, hai sa ma gandesc eu la ce am facut anul asta din viata mea si ce am de gand sa fac anul urmator, ceea ce ma scuteste, poate, de postul de Anul Nou, ca si ala bate la usa.
Anul trecut pe vremea asta eram bine, intr-un fel eram fericita, primisem un inel, pe care acum nu-l mai port pentru ca nu mai inseamna nimic, am reusit sa raman corigenta pe vara si am trecut cu doar doua zile de citit, evident ca nu mi-am luat carnet de conducere din motive tampite, nu am citit toate cartile pe care mi le-am propus dar am citit constant,tineam un bilet de tren in portofel cu o grija sfanta pentru ca imi amintea de un moment frumos din viata mea, l-am rupt intr-o zi in parc pentru ca ma incomoda, in prima zi cand am facut 18 ani m-am impacat cu o prietena foarte buna cu care eram certata de un an si care acum face parte din viata mea, am facut cunostinta cu o groaza de omanei, vreo cinci din ei chiar au ajuns sa imi fie prieteni foarte buni, m-am despartit, am plans, m-am impacat, am plans iar, m-am despartit, am mai bocit un pic, m-am impacat, n-am mai bocit, m-am despartit, m-am desprins. Cea mai mare realizare este ca m-am indragostit de un om, baiat, barbat,amant, copil, iubit care ma face incredibil de fericita, care azi a reusit sa ma faca sa zambesc continuu, care imi zice "te iubesc" de 10 ori pe zi si ii raspund din toata inima, care atunci cand stam in pat ma tine in brate, si ii simt inima langa urechea mea, care o sa imi fie altauri tot timpul, pe care mama il adora, care stie unde stau si eu stiu unde sta el, care isi trece mana prin parul meu si ma face sa imi ies din minti si da Trip, te iubesc.
Ce astept eu de la varsta de 19 ani? Nimic, n-am nevoie sa astept, totul vine asa cum le fac eu sa vina sau uneori natura se poate intoarce spre mine sau ma rog, nici nu conteaza. Vreau doar sa fiu in continuare de 14 ani.
La multi ani Kirule, pate peste inca 3 perechi a cate 19 ani o sa scri si tu un propriu 'autoportret intr-o oglinda sparta'.