Alunelu sau a lu' Nelu?

In drum spre scoala, la 7 dimineata, eu evident ca nu puteam sa am ganduri normale despre scoala sau mancare, sau mai stiu eu ce ganduri au oamenii dimineata in autobuz. Nu, evident. In schimb mi-am adus aminte de cantecelul ala stupid din copilaria mea,care venea cam asa: "Alunelu/a lu' nelu, hai la joc/sa ne fie, sa ne fie cu noroc". Si stand asa cu spatele lipida de usa de la jumatea autobuzului, fredonand in gand, ma gandeam cum e de fapt "Alunelu sau a lu' Nelu?"
Daca e Alunelu, ce e defapt? Un nume? O porecla? Un nene care are multe alunite? Sau un nene care vinde alune? Sau e doar un nume dintr-o regiune mai infundata din Romania?
Dar daca este "a lu' Nelu" ce sau cine este? Sora lui Nelu? Fratele? Mama? Copii? Magazinul? Prietenul? Cainele? Porcul? Cine sau ce e a lu' Nelu domnule?
Si sa presupunem ca e "Alunelu". De ce si-ar lasa copii niste parinti in toate facultatile lor mintale, sa se joace cu un nene care vinde alune? De ce ar face cineva asa ceva? Sau de ce sa isi lase copii sa se joace cu unu, oarecare, care e a lu' Nelu. Sau poate e un loc de joaca pentru copii, care se numeste "A lu' Nelu". Ceea ce ma rog, mie personal mi se pare cam deplasat.
Dar dupa ce mi-am stors creierii asa cateva ore, am realizat ca mai exista un cantecel, "In padurea cu ALUNE, aveau casa doi pitici..", ceea ce ma face sa ajung la o oarecare logica, sau poate mi se pare... Dar eu cred ca exista o legatura intre cele doua cantecele. Sa presupunem ca Alunelu vinde alune, ceea ce e foarte probabil, le culege din padurea cu alune, si le livreaza la casa piticilor, (de aici concluzia ca piticii sunt inapti in a culege alune). Ducand alune la pitici, ulterior, am presupus eu, ca s-au imprietenit si piticii il chemau pe Alunelu la joaca. Si in caz ca ar fi "a lu' Nelu", poate chiar Nelu canta lapitici, si ii cheamau la joaca. Poate piticii sunt copii, nepotii, stanepotii lui Nelu. Poate si Nelu e pitic. Dar in a doua varianta ar fi cam asa "Piticii lu' Nelu,Piticii lu' Nelu, hai la joc..", ceea ce il face pe Nelu cam analfabet si usor agramat. Dar hai sa fim seriosi, ce sa ii cerem unui nene care vinde alune si se joaca in timpul liber cu niste pitici (si oricum asa cantam si "ninge, ninge, babele se linge" - dar asta tinde deja de altceva, daca ma apuca, poate intr-un viitor post).
Mai exista varianta, care pe fond cred ca e cea mai plauzibila. In care "Alunelu" e un dans cu alune, si pe copii atunci cand ii apauca in curtea gradinitei cantatul, de fapt striga dupa alune sa danseze cu ele.
Poate trebuia sa scriu despre criza economica sau foametea din Africa, sau un subiect de om serios, dar nu, eu am o problema cu un catecel hidos din copilaria mea linistita. Dar va spun sincer dragii mei cinci cititori (sper eu sa fie cinci), ma obsedeaza! Toata ziua m-am gandit, fredonand cantecelul frustrant, cine e Alunelu sau ala a lu' Nelu, sau ce este. Am intrebat si cateva persoane care s-au uitat la mine cu mila si prbabil in a sasea secunda se gandeau la probleme reale. O sa scap probabil pana saptamana viitoare de ideea asta, dupa ce o sa incerc sa ma informez temeinic despre ce este vorba in cantecel.
Acum trebuie sa recunoasteti ca la asa ceva nu se gandeste nimeni niciodata. Dar daca exista cineva cu probelma asta, rog (cu seriozitate) sa ma anunte si pe mine, poate gasim adevarul, ca vorba aia "unde-s doi, puerea creste" (ca sigur nu o sa existe mai mult de o persoana cu care sa pot discuta asa ceva).
Si totusi in mintea mea sunt perfect consitienta ca pe absolut nimeni nu intereseaza ce bat eu campii aici si sunt cam sigura ca nimeni nu a avut rabdare sa citeasca pana la sfarsit.



s-au remarcat multiplele paranteze?

Leapsa

Laura joaca leapsa.Si se pare ca e randul meu acum. De fapt e de cateva zile dar n-am stiut ce sa scriu.
Cica trebuie sa imi zica nu stiu cate calitati. Cum nu am foarte multe, o sa trec ce mi se pare mie ca sunt calitati si lucurile de care ma cam leg eu.

`Sunt in stare sa port o discutie pe aproape orice tema (si reusesc sa ii tin piept lui Trip).

`Reusesc sa o fac pe Maria sa rada cu lacrimi.

`Ascult muzica buna.

`Sunt destul de convinsa ca stiu sa iubesc.

`Reusesc sa fac poze destul de bune.

`Citesc numai carti bune de placere.

`Stiu sa dau o replica oricand.

`Am umeri frumosi.

`Am o ironie proprie.

`Sunt al naibii de sincera.

`Stiu sa ma imbrac bine.

`Am invatat din greselile altora pentru propria mea persoana.

`Nu-mi dezamagesc prietenii.

`Ma tin de promisiuni.

`Cu mine se fac cele mai intense pariuri.

`Nu ma imbat de la 2 beri si incep sa par penibila cand ies undeva.




Acum trebuie sa dau leapsa mai departe si cum nu prea stiu cui. Ar veni cam asa: Ralphee, Emma si Bogdan

Recomandare

O sa fac un mare lucru in premiera.. de fapt o sa fac doua lucruri. Primul ar fi ca postez intr-o zi de doua ori, al doilea consta in faptul ca o sa fac o recomandare de carte. Este una din carile foarte dragi mie, pe care am citit-o acum ceva timp si pe care as recomanda-o orcui cu cea mai mare placere.
Nu stiu cat este ea de apreciata in general, dintre toate persoanele care au citit-o, la recomandarea mea, doar una a fost desobit de incantata.
Cartea este scrisa de un norvegian pe nume Knut Hamsun, un premiat Nobel,un reprezentant al realizmului psihologic, chiar prin romanul pe care il recomand eu astazi, "Foamea".
E o lectura linistita, cu putin dialog, cu un personaj diferit de ce o sa gasiti in alte romane, pe cat de simplu atat de fulminant, un tanar care incearca sa sa traiasca la limita supravietuirii, trimitand articole la diferite ziare, pe care le scria in parc, pe holuri reci, pe strada, noaptea la lumina felinarelor, locuind intr-o camaruta friguroasa si ajunge intr-o stare cumplita din punct de vedere fizic si pshihic,dar totusi protejandu-si orgoliul si pastandu-si deminitatea. Toate acestea pun in evidenta drama personajului, frustrari interioare si exterioare.
Deci Knut Hamsun-"Foamea".
Lectura placuta.

Tot plictisita am ramas

M-am tot gandit cum sa incep eu noul format, evident ca n-am nici cea mai vaga idee, probabil de la prea multa lene sau pur si simplu am o viata mult prea plicticoasa. Singura chestie care chiar m-a amuzat in ultimul timp a fost o pustoica care a dezvoltat o oarecare pasiune pentru propria mea persoana, si cat de copilaresc ar parea si din partea mea, sunt oarecum mandra pentrun ca e singura persona pe care am rusit sa o fac sa imi copieze ideile sau chiar sa ma poarte cu mandrie in rama la pozele de la avatar pe faimosul messenger. Am profitat un pic de situatia ei jenanta cu un punkist simpatic cu care m-am amuzat asa pentru cateva ore, si nu cum isi imagineaza ea ca ne-am distrat, doar asa un pic de replicile ei de 15 ani. Dar si asta a trecut repede. In afara de a fuma cate o tigara, a sta pe net, a mai citi prin cartile mele capatate de la bibiloteca, a merge la scoala si a ma vedea cu El, nu fac absolut nimic.
Am zis ca incep postul asta si o sa incep sa imi folosesc abilitatile usor sarcastice si amuzante ca sa creez un format interesant, se pare ca nu prea reusesc. O sa ma obisnuiesc usor cu timpul si sa speram ca o sa mearga mai bine.

schimbare de plan..

M-am hotarat, acum, brusc si pe moment ca imi schimb formatul la blog. Tot ce am scris eu pana azi aici, putinul asta face parte din mine, dar hai sa fim seriosi, nu sunt eu, eu sunt o repezita lenesa, o impulsiva care vorbeste repede si fara sir. Fiind plina de frustrari acum a sosit marele moment in care chiar o sa mi le vars aici. Deci da, unii isi sterg blogurile, altii bat campii si vor sa para ceea ce nu sun, altii isi mentin linia de plutire, eu..eu imi schimb formatul la el.
Si cu ocazaia asta s-ar putea sa postez si mai des. Cu toate ca sunt complet sigura ca nu sunt mai mult de cinci persoane care il citesc. NiIci o problema, sa imi citeasca ei frustraile. Acum n-am nimic de adaugat.