Tam tam, trambite, pocnitori, sticle sparte, tipaturi, sampanie in pahare, Base in frig pe o scena, numaratoare inversa, n-a venit un an nou, de fapt a mai trecut unu.
Nici nu stiu cand a trecut si nici nu vreau sa-mi aduc aminte, stiu ca e 9:40 dimineata, am ajuns acasa putin cam molesita si ma doare gatul groaznic,e o combinatie de dat din cap, dormit pe jos si curent, ma mir cum inca mai reusesc sa-mi sustin capul, sta asa intr-o bujie, dar cred ca ma descurc.
Venind acasa cu deja celebrul 783 ma cruceam cum pote fi Bucurestiul atat de linistit si pustiu; si in linistea asta aproape deranjanta am inceput sa ma gandesc la anul meu 2008 si nu reusesc sa-mi dau seama daca sunt melancolica sau pur si simpu mi-e foarte somn. Probabil mi-e somn. Noul an oricum nu inseamna ceva foarte special, dar trebuie sa se inchida un an intr-un mod sau altul, chit ca era in martie, iulie sau octombrie, trebuie sa se inchida domnule, spre exemplu din punct de vedere economic. Dar pe fond nu face decat sa ne reaminteasca ideea esentiala din creierasul meu, ca imbatranim, ne apropiem de marile responsabilitati ale viitorului, ne ramolim, ne zbarcim si murim. Sau sunt melancolica?
Anul a inceput totusi biniasor, am avut o noapte placuta si mi-am pus dorinta la 00.00.
Si uite ca am si postat pe blog.
P.S. urmatorul post o sa apara cat de curand si voi dezbate o problema care deja ma scoate din sarite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
a fost un an frumos.
sper sa ti se indeplineasca dorinta :D
te iubesc:*
Trimiteți un comentariu