Dependențe clasice

Trăiesc într-o lume a dependențelor. Și nu orice lume, în lumea mea. Am doar câteva,de care simt că nu pot să mă scap așa ușor. Și o să las la o parte dependența mea de țigari, pe care mult timp nu am recunoscut-o, am negat pentru că atunci când ai un viciu, asta faci, îl negi. Restul sunt teoretic la fel de obișnuite, fără nimic deosebit, doar obiceiuri de care nu reușesc să mă desprind. Cum ar fii melodiile unei trupe pe care nu pot să le uit, dependența de discuțile cu o anumită persoană, cum simt nevoia să stiu de acea persoană dacă e bine,dacă a mancat, dacă e bine in general, obișnuințe de care nu pot să mă detașez. Așa cum sunt dependentă de cărtile bune, cum îmi fug ochii după ele pe stradă, tot timpul sunt in căutarea carții perfecte, paranoică, relatată la persoana I și să îmi creeze cea mai profundă stare care o poate creea ceva terestru. Sunt dependentă de mersul pe jos prin strazile aglomerate, pline de zgomot si de oameni multi. Sunt dependenă de dulciuri, de ciocolată in mod special, nimic nu mă poate binedispune mai bine decât o ciocolată, sunt dependentă de dicuțile cu mama, sunt dependentă de propriul meu pat, de propria mea casă, sunt depenentă de somnul din timpul nopții, sunt dependetă de propria paranoia atunci când capată sens, sunt dependentă de amintiri,am o dependența de poze simple cu un conținut special, sunt dependentă de subtilități și lipsa dependențelor poate provoca depresii, stari interioare frustrante, tristețe.