Confesiune in 783

cele mai bune idei imi vin in autobuz,metrou,parcuri,locurile publice in general,asta cand ma plimb singura cu castile in urechi,din care razbate cu putere o muzica cu o sonoritate poate violenta.ma afund in ganduri tampite cu care cad in contradictoriu si pe care nu pot sa le evit.vorbesc cu mine despre lucruri banale,inutile,fleacuri,care capata o logica incredibil de importanta pentru un spatiu incredibil de mic.ma trezesc cu replici acide pe care propun sa le scriu cand ajung acasa,furia si convingerea cu care le gandesc atunci niciodata nu persista atat de mult.sunt ca un parfum slab.sunt lucruri pe care le.as tipa,cu siguranta si cu riscul inevitabil ca nimanui sa nu.i pese.si daca ai impresia ca acum scriu in fata calculatorului,uite ca te inseli amarnic,sunt in vesnicul meu autobuz,la primul scaun din stanga,scriu pe telefon,ca n-am pe ce altceva,am o stare ambigua si parca traiesc cu teama sa nu arunce cineva un ochi pe aberatile pe care le notez.in secunda asta simt ca as putea scrie un roman,am o mie de idei pe care le-as asterne aici si nu stiu de unde sa incep,probabil ca experienta mea infima in a scrie ceva isi urla cuvantul.imi vine sa vorbesc despre sentimentul unic pe care il am,de fiecare data atunci cand cobor scarile pe peron la metrou la Dristor,cand trebuie sa traversez tot peronul.simt cum cel putin un sfert din oamenii de acolo isi indreapta privirile spre mine,asta probabil din motive variabile,dar nu ma leg chiar de orice fleac,cu toate ca simt prin toti porii ca nu sunt de apreciere,si oricine in situatia asta s-ar simtii stanjenit,acesta,de altfel,este si primul meu impuls,dar de absolut,fiecare data aleg sa merg pe mijlocul peronului,cu capul sus privind inainte,zambind in interiorul meu,fiind sadisfacuta ca cel putin 10 oameni si-au irosit 15 secundr din viata pt una ca mine,care nu are nicio importanta,care doar a trecut,pe care in proportie de 99% nu o vor mai revedea niciodata,si cu toate astea am primit privirea si gandul lor.dar evident ma leg de detalii inutile,care nu au niciun fel de sens in viata mea de-o monotonie rara,dar extrem de sadisfacatoare,o viata care mi-o croiesc singura,cu proprile mele maini,si care in monotonia ei absurda ma face sa fiu EU in totalitate,sa.mi doresc sa fiu singura persoana pe care sa o copiez.cu toate ca fac greseli barbare in ceea ce.mi priveste propria persoana.am vicii la care nu.mi doresc sa renunt si am sa o fac numai cand o sa cred eu de cuvinta.am acasa doi parinti la care tin enorm,o mama care imi poarta de grija pana la obsesie,si careia nu pot decat sa ii seman si sa o transforme in cea mai buna prietena a mea.am un tata care a reusit imprudenta clasica sa ma faca "proasta" de ziua mea,dar care stiu ca imi doreste tot ce nu poate el sa imi ofere si mai stiu ca as fi singurul lucru care i-ar fi greu sa il piarda.in prezent traiesc pentru ei,pentru ca stiu ca ei sunt singurii care cu siguranta si-ar da cinci vieti pentru ca eu sa am o cipa de fericire.si asta nu va putea sa o schimbe nimeni si nimic cu absolut orice.
si probabil te gandesti,tu asta care citesti,la prietenii mei,am si din aceeia cativa,dar nu sunt nici mai mult,nici mai putin de 4 oameni,2 fete si 2 baieti,carora nu am de gand sa le zic numele,pate doar initialele,asta doar pentru ca simt nevoia sa vorbesc de fiecare in parte.. G. D. D. si E.
sunt 4 oameni care tin la mine neconditionat,care ar fi dispusi sa lase totul intr-o anume clipa,sa ma ascult sau sa imi ofere ajutor cand as avea nevoie.o nenorocita de vorba buna cand simt nevoia,sunt persoanele care plang alaturi de mine sau care imi dau umarul lor fara sa se gandeasca la o anume consecinta.care isi fac griji daca am mancat bine,ca fumez sau beau prea mult,daca am dormit bine sau daca am ajuns in siguranta acasa.iar pentru mine este mai mult decat o dovada de prietenie.
G. este prietena care imi poate aduce zambetul pe buze in una din cele mai proaste zile,ea poate sa imi zica "lasa Kirule,ca totul e un cacat,dar noi il facem frumos la o bere in Fire"..,e persoana cu care pot discuta orice fara perdea,draperie sau jaluzele.e persoana pentru care imi fac o mie de griji pentru ca e cu capul in nori,care sufera alaturi de oricine neconditionat.dar careia ii se tradeaza bunul caracter.acorda sprijin fara sa ceara nimic alteceva in schimb decat o vorba buna,pe care nu o primeste niciodata.e vulnerabila dar nu naiva,rade mult si zgomotos,e un suflet mare intr-o cutie atat de mica.cu ea intru in orice belea si tot impreuna iesim.suntem trupa unde noi cantam si tot noi dansam.
D. este vechea mea prietena,cu care am copilarit,cu care m-am jucat de-a canibalii,cu care am fugit noaptea de acasa intr-o inconstienta totala.vechea mea prietena pe care era sa o pierd din cauza inprudentei mele,pentru ca am creierul putin deplasat din cutia cranianana,si care m-a iertat pentru prietenie.vede in mine chiar prietenie si se comporta ca atare.ma cunoaste enorm,pt ca a fost langa mine,pentru ca am crescut impreuna,pentru ca ne-am sustiunu reciproc si pentru ca ma considera sora ei.si stiu ca asa va ramane mult timp de acum inainte.
D. este prietenul meu din coincidenta,dintr-o coincidenta care la momentul acela,cand l-am cunoscut mi-as fi dorint sa nu existe.dintre toti,o zic cu cea mai mare sinceritate,e singurul care nu ma lasa sa il sustin.care atunci cand incer sa intru in sufletul meu imi zice "lasa Dinu..lasa.ma pe mine.."..si pentru asta as putea spune ca il urasc.pentru ca imi doresc sa fac atat de multe pentru el.pentru ca el din punct de vedere moral ma ajuta in orice clipa,in orice secunda,oriunde si oricand.si ma enerveaza ca nu ma lasa,decat cu greu sa intru in sufletul lui,pentru ca ar meritao din plin,are nevoie de toata sutinerea morala si eu as fi dispusa sa i-o ofer in aceasi propotie cum mi-o ofera el.
E. este prietenul meu.as putea spune..de cafea..ne vedem rar cu toate ca ne cunoastem de cativa ani.a devenit unul din prietenii mei pentru ca am ajuns eu sa am incredere deplina in el.si pentru ca l-am vazut dispus sa faca acelasi lucru.e un caracter aparte,care imi seamana enorm.el e omul care pune osul la bataie pentru mine.si.mi zice "pisi..oricand."si asta e mai mult decat suficient.si stie si el prea bine ca oricand are nevoie de bunul ascultator ne vedem sau ma suna.ca eu ii tin compania de care are nevoie si el face exac ascelasi lucru.e baiat si cu toate astea imi stie orice secret.e prietenul meu pana in panzele albe.
si mai am o persoana care face parte din viata mea,nu l-am bagat la prieteni pentru ca este mai mult decat atat..este persoana care face parte din viata mea de 7 luni si jumatate..si de 6 luni a reusit sa imi intoarca sufletul si creierul pe toate partile posibile.El este EL..acela care ma face sa rad,care ma face sa plang,prietenul,iubirea si tot ce tine de el.care poate sa para indiferent dar simt ca nu este,care nu iese din viata mea pentru s-a hotarat sa ramana,cel pe care nu.mi doresc sub nici o forma sa iasa pentru ca simt ca trebuie sa ramana.cel cu care comunic prin melodii,care a facut sacrificii pentru mine,cel orgolios,care imi zice "te iubesc" si se uita in ochii mei.cel de care indiferent daca ma despart simt o sa ramana o amintire frumoasa.si de care m-am atasat din toate balamalele.cel cu care nu fac lucruri si dupaia le regret.si indifertet de viitor el va ramane ca o cicatrice.pt ca a aparut in viata mea dintr-un joc si nu mai iese niciodata.
am vorbit mult si fara rost probabil,de la obsesia mea pentru detalii,familia sau prietenii mei..dar astea sunt lucrurile care ma fac cu adevarat sa simt ca traiesc,care imi dau puterea sa ma trezesc din pat,sa ma bucur de tigarile pe care le fumez,sentimentul de flatare pe care il simt cand constat ca o pustoaica ma copiaza,sa-mi explorez pasiunea pentru fotografie,de muzica mea,de portia nelipsita de ciocolata,de cartea buna pe care o citesc care o tarasc vesnic dupa mine,de poezii,de rasul zgomotos,de cafele sau Azuga.Imi joc propriul rol intr-o lume macabra.