Iubrea rationala a pacatului

de fiecare in parte iubirea este perceputa coplet diferit,de la persoana la persoana,de la relatie la relatie,intodeauna cel din prezent este mai iubit decat cel din trecut sau este mai bun decat cel din trecut,sau invers,dar intodeauna diferita.
aceste lucruri nu ar fi noutati si nu ar starnii curiozitatea nimanui,pentru ca tuturor le-a trecut asta prin cap la un moment dat,si daca nu,le va trece in scut timp.
"iubirea" este un cuvant greu cu o rezionanta frumoasa.
de ce asa frumoasa?poate doar din punct de vedere fonetic,pentru ca pentru fiecare in parte cuvantu asta,aduce minim o amintire neplacuta.
dar ce nu se intelege probabil,este ca nu exista dragoste pierduta,si doar incercari nerusite.dar din pacate creierul uman nu poate gandi asa,ar fi prea simplu si am vedea totul cu prea mare claritate,o femeie nu poate sa stea in picioare si sa zica "ma rup complet de situatie,penru ca traiesc intr-o lume plina de oportunitati".pentru ca o femeie de la 14 ani,traieste cu visul marii dragoste,care inevitabil intarzie sa apara, aceasta facand greseli majore in viata ei si traind stari emotionale pe care nici un barbat de pe lumea asta nici nu le banuieste.nu zic asta penru ca sunt femeie,e vorba de structura,de sentimentele mult mai putin dezvoltate,de preocupari si de visele din domeniul dragostei mult prea putin explorate.
o femeie se implica intr-o relatie cu sufletul,cand de fapt ar trebuii sa o faca cu capul.isi pierde ratiunea si orbeste inevitabil in fata unu barbat care are sentimentele mult mai schimbatoare.
o femeie poate renunta la principile personale,la un modul ei de viata,la tot ce o inconjoara pentru un barbat.dar o face in taina,doar pentru a nu deranja,pentru a face totul mai simplu.din dorinta de a nu pierde.o femeie e sincera in tot ceea ce face.ea se zbate emotonal ca sa mearga totul.intuitia este neatinsa,dar se refuza adevarul.dar asta e o femeie care iubeste orbeste.
o femeie care iubeste rational are o intuitie pentru tot ce este in jurul ei.pe cand babrbatilor le lipseste aproape cu totul puterea de observatie a femeilor pe lucrurile de amanunt.ea poate fi catalogata ca fiind "sireata" pe cand este o stare generala,de inuitie si si bazata pe detaliu pe care nu poate sa o evite.ramane tot timpul cu un ochi in afara relatiei,este precauta pentru ea insasi.ea poate sa zica "NU" cu fermitate.se poate spune ca o iubire rationala nu este o adevarata iubire,pentru ca,probabil,se iubeste foarte mult pe sine.dar oare e ceva rau in asta?
un barbat..nu stiu daca sunt in masura sa vorbesc despre asta,poate ca n-am varsta,nici statutul necesar.dar stiu ca un barbat poate fi numit "barbat" dupa varsta rezonabila de 25 de ani.pentru ca,degeaba o neaga,se maturizeaza mai greu.cel putin sigur din punct de vedere al unei iubiri.
dar totul se manifesta in mintea si sufletul lor complet diferit decat la o femeie.asta este marea diferenta.el este detasat de situatie,mult mai indiferent si cu procupari diferite,cu principii diferite si puncte de vedere in ceea ce consta o "iubire" coplet diferite decat ale unei femei.
rau,unu celuilalt o pot face ambele sexe.dar raul il face cel care este intodeauna mai detasat de relataie.
ce zic eu aici probabil nu are importanta.sau probabil nu este nou,sau poate e doar un punct de vedre diferit.dar in putinii mei ani in viata sociala,pot sa consider ca am tras o concluzie pe care simt ca nu o sa mi-o schimb.